Cetatea Deva, judetul Hunedoara, Romania

by Turist prin Romania

Cetatea Deva

Cetatea Devei a fost ridicata pe varful dealului vulcanic – rezervatie naturala in zilele noastre – care domina partea nordica a orasului, pe malul stang al Muresului. Ansamblul fortificat de plan oval, alungit pe axa est-vest se afla intr-o stare de ruina avansata, dispozitia cladirilor si a lucrarilor de fortificare de odinioara fiind greu de reconstituit la fata locului. Documentul cel mai important privind infatisarea de odinioara a ansamblului este releveul din 1826. Conform acestuia se pot delimita cele trei incinte succesive care fac parte dintr-o compozitie in spirala, caracteristica cetatilor de munte. Latura sudica a incintei interioare cuprinde palatul cu un etaj destinat de la bun inceput locuirii si reprezentarii stapanului cetatii. La capatul vestic al palatului se afla cisterna amintita, construita de Steinville. Aliniata laturii nordice a incintei interioare era o alta cladire supraetajata, fatada vestica a acesteia ingloband si poarta interioara. Cele doua aripi etajate erau legate pe latura vestica printr-un sir de cazemate. Din cladirile capatului estic s-au pastrat doar ziduri ruinate si magazia de pulbere. Incinta intermediara, care

Resturi de cladire

inconjura nucleul cetatii era aparata pe latura sudica de turnul semicilindric, asa numitul „Bastion Bethlen”, iar pe latura estica prezinta o platforma de tir cu suprafata ampla. Pe latura vestica zidul de incinta este dublat de un zwinger. Poarta incintei intermediare, poarta exterioara, se afla pe latura nord-vestica, vizavi de poarta interioara. Incinta exterioara era aparata de poarta inferioara, numita in secolul al XVII-lea Poarta Császár (Poarta Imperiala, sau poarta construita de un anume Császár) aflata odinioara pe latura vestica a cetatii, respectiv de poarta mijlocie, existenta si in zilele noastre.

Desi s-au pastrat in numar foarte mic, detaliile arhitectonice ofera totusi cateva repere cronologice referitoare la cladirile care se afla inca in picioare.

Turn de aparare

Cladirea reprezentativa dreptunghiulara cu etaj, aflata in partea sudica a curtii interioare dateaza probabil din secolul al XIII-lea. Indiferent de boltile pastrate, relativ moderne, ale acesteia, incaperile de la parter si de la etaj trebuiesc datate in functie de fereastra bifora de la etaj caracterizata de deschiderile incheiate in arc trilobat. Ferestruicile stramte, amintind de metereze, de la primul nivel au fost amenajate in aceeasi perioada. Aceste ancadramente atesta existenta structurii in discutie in perioada aparitiei goticului din Transilvania, adica in ultimele decenii ale secolului al XIII-lea. Tot pe latura sudica, deasupra etajului palatului s-a pastrat un masicul (orificiu special de tragere montat pe coronamentul zidului), care marcheaza nivelul drumului de straja si dateaza probabil din secolul al XV-lea sau inceputul celui urmator. Pe reprezentarile mai vechi ale cetatii remarcam ca erau in total trei masiculi unul langa celalalt, folositi printre altele si pe post de closete. Un alt element profilat din interiorul cetatii este fragmentul in situ al unui ancadrament decorat cu baghete incrucisate, aflat de asemenea la etajul cladirii palatului. Avand in vedere formele sale, acest ancadrament gotic tardiv, care apartinea probabil unei ferestre ample, dateaza din intervalul anilor 1470–1520. Astfel nu e exclus sa fi fost confectionat in cursul renovarilor intreprinse de voievodul Ioan Zápolya in preajma anului 1510. Usciorul din piatra inzidit pe loc secundar, in plomba aflata la vestul ancadramentului gotic timpuriu, reprezinta unul dintre putinele detalii apartinand Renasterii. In coltul nord-vestic al palatului, locul marcat de inscriptia amplasata in veacul trecut in memoria luiFrancisc

Fortificate

Dávid, este de fapt cisterna construita de Steinville.

Pe latura nordica a cetatii coroana actuala a zidului consta dintr-un sir de merloane gotice in forma cozii de randunica alternand cu cele incheiate semicircular. Pe portiunea care se intinde la est de poarta acestea au fost inzidite ulterior si suprainaltate pana la cotele actuale. Interventia care le-a desfiintat a avut loc fara indoiala inainte de raspandirea utilizarii artileriei, in secolului al XV-lea. Pe baza unor analogii merloanele pot fi datate in secolul al XIV-lea.

Turnul semicilindric de pe latura sudica a incintei intermediare, numit azi Bastionul Bethlen, apare intr-un inventar din 1640 sub denumirea de Bastionul Dobó/Dobai, ca o referire probabil la constructia sa in perioada capitanul cetatii Dominic Dobó(1553–1556).

GALERIE FOTO