Lacul Rosu
Lacul Rosu (local cunoscut si sub numele de lacul Ghilcos) este un lac de baraj natural format in 1837, la poalele Muntelui Hasmasul Mare, in apropierea Cheilor Bicazului, la distanta de 26 km de Gheorgheni, in judetul Harghita. La ultimele masuratori, efectuate in anul 1987, dimensiunile acestuia sunt: lacul se intinde pe un perimetru de 2.830 m, aria este de 114.676 m² si volumul apei care se acumuleaza este de 587.503 m³. Lacul s-a format la altitudinea de 983 m, intr-o depresiune cu un climat predominant subalpin.
Numele sau provine de la Paraul Rosu care traverseaza straturi de culoare rosie cu oxizi si hidroxizi de fier. In limba germana se cheama Mördersee (“Lacul Ucigasul”); in maghiara, gyilkos = ucigas, deoarece, potrivit legendei, surparea de teren ar fi acoperit un cioban, omorandu-i atat oile lui, cat si cainele si magarul. Apa adunata a avut culoarea rosie de asa de mult sange, incat numele lacului a devenit atat Lacul Rosu, cat si Lacul Ucigas.
In 1864 apare sub denumirea Lacul Pietrii Rosii, mai tarziu a fost denumit Lacul Ucigas.
Lacul Rosu
Din 1936 este denumit oficial Lacul Rosu. Vechea denumire ungureasca pentru lac a fost Veres-to (Lacul Rosu), sub forma Gyilkos-to (Lacul Ghilcos) apare prima data in descrierea lui Orbán Balázs. Denumirea muntelui Ghilcos apare de prima data in 1773 ca teren al contelui Lazar.
Lacul Rosu se situeaza intre Suhardul Mic, Suhardul Mare din partea nordica, Muntii Podu Calului din partea sud-vestica, Muntii Licas si Muntii Kis-Havas din partea nord-vestica, Csíki-Bükk din partea nord-estica si Muntele Ucigas din partea estica. Lacul este alimentat de patru paraie mari si inca 12 cursuri de apa temporara, dintre care cele mai importante sunt: Verescheul (Rosul), Licosul, Suhardul, Oii, Ucigasul.
Lacul Rosu
Cu toate ca Lacul Rosu este o formatie tanara, conditiile si timpul de formare a lacului sunt foarte discutate. In timpul formarii, zona lacului era o zona greu accesibila, din punct de vedere economic neexplorata. Dupa Franz Herbich, un geolog recunoscut in Tinutul Secuiesc, Lacul Rosu s-a format in anul 1838. Acest fapt este justificat si de cutremurul din 11 ianuarie 1838, care s-a repetat in februarie si ar fi putut provoca alunecarea de teren. Un alt an de formare este 1837, care poate sa fie argumentat de furtuni foarte violente si ploi puternice. Despre aceasta perioada scrie Ditrói Puskás Ferenc in lucrarea lui, “Istoria Borsecului”. Esential este ca lacul s-a format prin deplasarea masei argiloase depuse cu ocazia ultimei ere glaciare pe versantul nord-vestic al muntelui Ghilcos.
Curand dupa obturarea vaii, padurea de brazi a fost inundata si arborii s-au pietrificat, oferind o particularitate rara intregului peisaj. In primii ani de la formare, lacul s-a extins mai mult – cam un kilometru mai sus in valea paraului, dar de-a lungul timpului barajul
Lacul Rosu
natural s-a erodat, nivelul apei stabilizandu-se la nivelul actual.
Imprejurimile lacului au un microclimat placut, deosebit de benefic pentru tratarea starilor de convalescenta, extenuare fizica si psihica, insomnii, neurastenii. Temperatura medie multianuala este de 8°C, peste media de 6°C a depresiunilor intramontane. Valea este practic ferita de vanturi, aerul deosebit de curat, bogat in aerosoli naturali, imprejurimile pitoresti ofera conditii excelente pentru cei ce cauta surse de regenerare rapida pe cale naturala. Incepand cu anii 1900, tocmai turismul balnear-recreativ a fost cel care a adus dezvoltarea din punctul de vedere a serviciilor turistice a acestei zone.
GALERIE FOTO
No comments:
Post a Comment