Castelul Huniazilor, judetul Hunedoara, Romania

Castelul Hunedoarei, numit si Castelul Corvinilor, al Corvinestilor sau al Huniazilor, este cetatea medievala a Hunedoarei, unul din cele mai importante monumente de arhitectura gotica din Romania.

Este considerat unul dintre cele mai frumoase castele din lume, fiind situat in „top 10 destinatii de basm

Castelul a fost ridicat in secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara pe locul unei vechi intarituri, pe o stanca la picioarele careia curge paraul Zlasti. Este o constructie impunatoare, prevazuta cu turnuri, bastioane si un donjon. Acoperisurile sunt inalte si acoperite cu tigla policroma. Castelul a fost restaurat si transformat in muzeu.

Cetatea a fost una dintre cele mai mari si vestite proprietati ale lui Ioan de Hunedoara.Constructia a cunoscut in timpul acestuia insemnate transformari, servind atat drept punct strategic intarit, cat si drept resedinta feudala. Cu trecerea anilor, diversii stapani ai castelului i-au modificat infatisarea, imbogatindu-l cu turnuri, sali si camere de onoare. Galeria si donjonul – ultimul turn de aparare (turnul “Ne boisa” = Nu te teme), ramase neschimbate de pe timpul lui Ioan de Hunedoara, precum si Turnul Capistrano (dupa numele lui Ioan de Capistrano, un vestit calugar de la curtea castelului) reprezinta cateva dintre cele mai semnificative parti ale constructiei. Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare incapere de receptii), Turnul buzduganelor, Bastionul alb care servea drept depozit de bucate si Sala Dietei, avand medalioane pictate pe pereti (printre ele se gasesc si portretele domnilor Matei Basarab din Tara Romaneasca si Vasile Lupu din Moldova). In aripa castelului numita Matia se mai desluseste destul de vag, o pictura referitoare la legenda cu corbul de la care se zice ca isi trag numele urmasii lui Ioan de Hunedoara (Corvini). In curtea castelului, alaturi de capela zidita tot in timpul lui Ioan de Hunedoara, se afla o fantana adanca de 30 de metri.Conform legendelor, aceasta fantana ar fi fost sapata de trei prizonieri turci, carora li s-a promis libertatea daca vor ajunge la stratul de apa. Dar dupa 15 ani de truda, cand au terminat fantana, stapanii nu s-au tinut de cuvant. Se spunea ca inscriptia de pe zidul fantanii inseamna „Apa ai, inima n-ai”. In realitate, continutul descifrat de specialisti este Cel care a scris aceasta inscriptie este Hasan, care traieste ca rob la ghiauri, in cetatea de langa biserica.

Accesul la Castelul Corvinilor se poate realiza pe DN7 (E15) pana in dreptul localitatii Santuhalm, dinspre est sau vest, iar de acolo urmand DJ 687 pana in orasul Hunedoara. Intrarea se face dinspre localitatea Santuhalm urmand bulevardele Traian, Republicii si Libertatii. Geografic, monumentul este situat in centrul judetului Hunedoara, in partea sud-vestica a Municipiului Hunedoara, pe ultimele ramificatii estice ale muntilor Poiana Rusca.

GALERIE FOTO

CUPSENI, the small church, Maramures County, Romania

Posted on 28/03/2014by Turist prin Romania

Cupseni wooden church general view

The village was recorded in 1584, as part of Lapus area, former domain of Ciceu Fortress that was owned by the Princes of Moldavia.

This wooden church, whose patron saints are the Holy Archangels Michael and Gabriel is known by the villagers as ”the small church”. It was brought from Peteritea around 1847. The church is probably much older, dating back to 1733. It is distinguished from the other church in the village by its small size and the shape of the roof and steeple, with hidden watchtower. The parapet is made of vertical boards cut at their bottom in the shape of a trident. The spaces of the arcades are covered with a gratin made of thin wooden boards.

The interior painting is well preserved. On the back of the pronaos there are scenes with:

Cupseni wooden church detail

“Adam’s Temptation”, “The Banishment from Heaven”, The sun and moon with human features, a two-headed golden eagle and two crosses formed by four circles framed by squares.

”The Trinity”, ”Elijah’s Ascension”, “Jacob’s Ladder” and scenes from The Apocalypse are painted in the nave.

On the vault of the Sanctuary, Mary’s face is painted. She is surrounded by paintings of angels and Prophets, Abel’s and Abraham s Sacrifice Saints Constantine and Helena, and Melchizedek. Hierarchs and Archdeacon Stefan are painted on the walls.

The Iconostasis has two rows. Jesus and the twelve Apostles are standing under the arcades of the temple, painted above the Holy Doors. The second row shows Jesus on the cross; guarded by John and Mary his Mother; with her sister and Mary Magdalena. The two

Cupseni wooden church detail

thieves are also painted there.

The colors used: sky-blue, brick red and grey are gentle to the eye. The style and the decorative elements imitate the ones found in other churches, and clearly indicate that the painters were Radu Munteanu and Mihail Palcoviciu.

The Holy Doors are worth mentioning. They date back to the 17th century.

The most recent restoration took place in 1982. Both the roof and its base were re laced by skilled builders from Salistea de Sus in Maramures.

PHOTO GALLERY

Lacul Rosu, Judetul Harghita, Romania

by Turist prin Romania

Lacul Rosu

Lacul Rosu (local cunoscut si sub numele de lacul Ghilcos) este un lac de baraj natural format in 1837, la poalele Muntelui Hasmasul Mare, in apropierea Cheilor Bicazului, la distanta de 26 km de Gheorgheni, in judetul Harghita. La ultimele masuratori, efectuate in anul 1987, dimensiunile acestuia sunt: lacul se intinde pe un perimetru de 2.830 m, aria este de 114.676 m² si volumul apei care se acumuleaza este de 587.503 m³. Lacul s-a format la altitudinea de 983 m, intr-o depresiune cu un climat predominant subalpin.

Numele sau provine de la Paraul Rosu care traverseaza straturi de culoare rosie cu oxizi si hidroxizi de fier. In limba germana se cheama Mördersee (“Lacul Ucigasul”); in maghiara, gyilkos = ucigas, deoarece, potrivit legendei, surparea de teren ar fi acoperit un cioban, omorandu-i atat oile lui, cat si cainele si magarul. Apa adunata a avut culoarea rosie de asa de mult sange, incat numele lacului a devenit atat Lacul Rosu, cat si Lacul Ucigas.

In 1864 apare sub denumirea Lacul Pietrii Rosii, mai tarziu a fost denumit Lacul Ucigas.

Lacul Rosu

Din 1936 este denumit oficial Lacul Rosu. Vechea denumire ungureasca pentru lac a fost Veres-to (Lacul Rosu), sub forma Gyilkos-to (Lacul Ghilcos) apare prima data in descrierea lui Orbán Balázs. Denumirea muntelui Ghilcos apare de prima data in 1773 ca teren al contelui Lazar.

Lacul Rosu se situeaza intre Suhardul Mic, Suhardul Mare din partea nordica, Muntii Podu Calului din partea sud-vestica, Muntii Licas si Muntii Kis-Havas din partea nord-vestica, Csíki-Bükk din partea nord-estica si Muntele Ucigas din partea estica. Lacul este alimentat de patru paraie mari si inca 12 cursuri de apa temporara, dintre care cele mai importante sunt: Verescheul (Rosul), Licosul, Suhardul, Oii, Ucigasul.

Lacul Rosu

Cu toate ca Lacul Rosu este o formatie tanara, conditiile si timpul de formare a lacului sunt foarte discutate. In timpul formarii, zona lacului era o zona greu accesibila, din punct de vedere economic neexplorata. Dupa Franz Herbich, un geolog recunoscut in Tinutul Secuiesc, Lacul Rosu s-a format in anul 1838. Acest fapt este justificat si de cutremurul din 11 ianuarie 1838, care s-a repetat in februarie si ar fi putut provoca alunecarea de teren. Un alt an de formare este 1837, care poate sa fie argumentat de furtuni foarte violente si ploi puternice. Despre aceasta perioada scrie Ditrói Puskás Ferenc in lucrarea lui, “Istoria Borsecului”. Esential este ca lacul s-a format prin deplasarea masei argiloase depuse cu ocazia ultimei ere glaciare pe versantul nord-vestic al muntelui Ghilcos.

Curand dupa obturarea vaii, padurea de brazi a fost inundata si arborii s-au pietrificat, oferind o particularitate rara intregului peisaj. In primii ani de la formare, lacul s-a extins mai mult – cam un kilometru mai sus in valea paraului, dar de-a lungul timpului barajul

Lacul Rosu

natural s-a erodat, nivelul apei stabilizandu-se la nivelul actual.

Imprejurimile lacului au un microclimat placut, deosebit de benefic pentru tratarea starilor de convalescenta, extenuare fizica si psihica, insomnii, neurastenii. Temperatura medie multianuala este de 8°C, peste media de 6°C a depresiunilor intramontane. Valea este practic ferita de vanturi, aerul deosebit de curat, bogat in aerosoli naturali, imprejurimile pitoresti ofera conditii excelente pentru cei ce cauta surse de regenerare rapida pe cale naturala. Incepand cu anii 1900, tocmai turismul balnear-recreativ a fost cel care a adus dezvoltarea din punctul de vedere a serviciilor turistice a acestei zone.

GALERIE FOTO

Cetatea Rasnov (partea II)

by Turist prin Romania

Cetatea Rasnov in Harta Iosefina a Transilvaniei

In anul 1612 cetatea a fost ocupata de Gabriel Bathory, principele Transilvaniei. A fost singura data cand cetatea Rasnov s-a predat. In martie 1612, Gabriel Bathory, dusman al sasilor, in incercarea de a restrange libertatile comunitatii saxone transilvanene, au organizat o campanie militara in Tara Barsei. Cetatea Rasnov era aparata de locuitorii din Rasnov , Ghimbav, Cristian si un detasament de ostasi romani, care facusera parte din armata domnitorului muntean Radu Serban. Desi tunurile armatei lui Bathory nu au provocat decat mici stricaciuni zidurilor cetatii, asediul a devenit deosebit de eficient dupa ce o parte din trupele inamice au ocupat panta estica, blocand accesul aparatorilor cetatii la izvorul tainuit de unde se aprovizionau cu apa.

Pe 3 aprilie 1612, dupa negocieri cu principele, fruntasii comunitatii rasnovene au predat

Straduta din Cetatea Rasnov

cetatea, cu conditia ca vechile privilegii ale rasnovenilor sa fie respectate, iar in cetate sa nu fie instalata nici o garnizoana straina. Insa a doua zi dupa predare, Gabriel Bathory a alungat locuitorii din cetate si a instalat o garnizoana formata din ostasii sai. In vara anului 1612, rasnovenii , ajutati de brasoveni, au incercat de doua ori sa recucereasca cetatea, dar fara success. Rasnovul a reluat stapanirea cetatii in iunie 1613, in urma unei intelegeri cu Gabriel Bathory prin care sasii plateau acestuia o rascumparare in valoare de 3.000 florini pentru predarea cetatilor Rasnov si Bran.

Luptele din 1612 au dovedit necesitatea saparii unei fantani in cetate, situata in centrul fortificatiei avand o adancime de 98 m, sapata direct in stanca. Fantana cetatii a fost sapata in perioada 1623 -1640. Desi exista legenda saparii fantanii de catre doi prizonieri turci, carora li s-a promis eliberarea la terminarea lucraii, fantana a fost amenajata de catre mesteri sasi tocmiti de primaria Rasnov.

Perioada 1658-1661, campania trupelor turcesti, insotite de armata lui Constantin Brancoveanu din 1960, rascoala “curutilor”, au marcat pentru rasnoveni o cronica neagra in care scenariul era acelasi: refugierea in cetate si apoi refacerea asezarii. Mai mult, in anul

Cetatea Rasnov

1718, Rasnovul a fost afectat de o puternica epidemie de ciuma. Au murit, conform listelor magistratului brasovean, 1.161 persoane. Rasnovul a fost depasit doar de Brasov ( 4.509), Prejmer ( 1.871) si Sacele (2.961). In acelasi an, un incendiu a distrus intregul oras si a ajuns pana la cetate, distrugand case din curtea interioara si capela. Dupa reparare, cetatea a mai fost folosita in secolul al XVIII – lea, dar in 1802 un cutremur a distrus o parte din turnuri.

Ultima “pagina de arme“ a cetatii Rasnov avut loc in timpul revolutiei din 1848 -1849. Deoarece localitatea a fost strabatuta de armatele revolutionarilor maghiari, dar si de trupele imperiale austriece si tariste, rasnovenii au preferat sa se refugieze cu avutul lor in spatele zidurilor cetatii. In aceasta perioada, curtea exterioara a fost folosita si ca loc de instruire al garzilor nationale sasesti. Prima victima saseasca a revolutiei din 1848 a fost un “militioner” din Rasnov, pe Olt, in luptele cu secuii. In a doua jumatate a secolului al XIX – lea, cetatea a fost parasita si a ajuns in paragina. In cetate era tinut doar un singur paznic care trebuia sa anunte prin batai de clopot izbucnirea incendiilor.

In prezent, turistii mai pot vizita in interiorul cetatii si muzeul de arta feudal, in care sunt

Cetatea Rasnov

expuse arme, unelte, galerii, mobilier de epoca, stampe, armuri, porturi specifice secolului, diverse fotocopii ale documentelor din acea vreme. In muzeu mai sunt expuse si cateva obiecte neobisnuite secolului nostru, si anume, o masca de tortura si un jug care folosea la transportarea prizonierilor.

In casele ocupate de vechii locuitorii ai Rasnovului, cu secole in urma, s-au amenajat buticuri de unde turistii pot achizitiona diferite suveniruri, pietre semi-pretioase, obiecte de arta, carti in care sunt prezentate istoria si traditia locului, etc. In centrul cetatii a mai fost amenajat si un bar-terasa, unde turistii se pot odihni dupa lunga plimbare printre ruine. Trebuie sa amintim si de tirul cu arc, unde doritorii isi pot exersa priceperea si precizia.

Cetatea Rasnov

Aici au fost turnate mai multe cadre ale filmului “Nemuritorii” – (1974) in regia lui Sergiu Nicolaescu, “Dacii”, “Mihai Viteazul”, sau “Columna”, orasul castigandu-si astfel titlul de cetate a filmului istoric romanesc. In 2002, zona Rasnovului ajungea celebra dupa ce regizorii americani au ales sa filmeze pelicula „Cold Mountain”, in care protagonisti au fost Jude Law si Nicole Kidman si care a fost premiata chiar cu un Oscar. O parte dintre scene au fost trase si la cetatea taraneasca.

Peste 60 de filme, un targ de carte, sau diferite concerte sunt doar cateva dintre tentatiile Festivalului de Film Istoric de la Rasnov.

In iulie 2001, aici a fost descoperit un tezaur care a zacut ascuns mai bine de 400 de ani langa unul dintre turnurile de piatra de la intrarea in cetate. Comoara consta in cutite, catarame, inele pentru harnasamente, varfuri de sageti si de arbaleta, piese de uz comun, un compas, un varf de burghiu, piese de la sobe din ceramica, un ac de par sau de palarie din argint aurit cu montura de piatra semipretioasa. Pe langa acestea, au mai fost gasite si trei cani din cositor de dimensiuni diferite, decorate, una purtand chiar marca de proprietar, avand inscris pe capac anul 1600. In ladita de lemn in care erau aceste cani se mai aflau 416 monede de argint batute in perioada 1509 – 1610 de emitentii din zona Principatului Transilvaniei.

GALERIE FOTO