Saturday, February 1, 2014

Pestera Cetatile Ponorului, Judetul Bihor, Romania

Panou informativ
Panou informativ
Multa lume cunoaste Platoul Padisului, dar putini sunt cei care stiu ca aici se gasesc aproape 4000 de pesteri, cea mai cunoscuta dintre ele fiind Pestera Ursilor. Azi ne oprim asupra pesterii Cetatile Ponorului, pestera atestata documentar prima oara la 1886.
Situata la o altitudine de 950 de metri, este, probabil cea mai spectaculoasa pestera din Padis. Galeriile insumeaza o lungime de 7500 m dintre care aproape 2 000 de m sunt vizitabili. Pestera nu este amenajata, dar se poate intra si fara echipament de specialitate. Vizitarea acesteia de catre turisti presupune un antrenament bun avand in vedere gradul de dificultate al traseului pana la intrarea in pestera. Pestera poate fi vizitata fara echipament pana in Sala Taberei.
Conform wikipedia, pestera se prezinta in urmatoarele formatiuni:DSCF2470 copy
“Pestera Cetatile Ponorului are o galerie principală de 2 km lungime, activă, de dimensiuni impresionante în care un râu puternic, poate cel mai mare râu subteran din țară, curge formând cascade, repezișuri și vâltori. Intrarea în peșteră se face printr-un portal de 70 m înalțime și 30 m lățime ce perforează peretele primei doline, gigantică și aceasta( 300 m adâncime, 1000 m diametru).Dupa câțiva zeci de metri de la intrare se intersectează dolina a doua de 70 m diametru și 150 m înălțime, cu pereți verticali. Tot aici sub portal iese dintr-o galerie un râu puternic. Este apa ce dispare în sifonul din Peștera de la Căput. Ea dispare apoi imediat în altă gură de galerie ce reprezintă începutul râului subteran al Cetăților. A treia dolină este cea mai mare și dă acces direct la galeria activă.
După ce se trece de zona luminată natural prin spărturile celor trei doline, în galeria peșterii mai apar două izbucuri puternice de apă. Este apa care s-a pierdut în Poiana Ponor. Apoi se pătrunde în zona dificilă unde bolovani și trunchiuri de copaci cladesc baricade peste care apa formează cascade si vâltori. Pentru înaintare se folosesc tehnici alpinistice și barci de cauciuc. Prima sală, usor alungită are în partea superioară o galerie fosilă de 300 m. Urmează Sala Taberei, o verticală și primul lac navigabil. Se trece o noua baricadă, laculDSCF2574 copyal doilea și o galerie impresionantă de 70 m înălțime ce duce la lacul 3 și 4. Sifonul sau lacul 5 ce urmează se poate trece pe sus, printr-o galerie fosilă după care urmează lacul 6 lung de 85 m. Se trec urmatoarele trei lacuri pentru a ajunge într-o zonă în care apar speleoteme, Sala Florilor de Piatră, în care se gasesc interesante stalagmite arenacee. Porțiunea de dupa această sală apare inundată parțial de lacurile 10, 11 și 12. Galeria Venețiană, frumos concreționată, da acces într-o sala cu un mare grohotiș, apoi galeria se inundă formand lacul 14, ce duce la sifonul terminal, încurcat de trunchiuri de pomi. Din acest punct, sfârșitul propriu-zis al galeriei, începand din 1972 alpiniștii au efectuat o mulțime de escalade în căutarea pasajului de trecere spre aval. S-a reusit urcarea a 120 m dar galeriile găsite până acuma nu au încă legatură cu activul principal.”
GALERIE FOTO






























No comments:

Post a Comment